Cum te-au schimbat pe tine colajele? 

Întâi de toate, colajul a fost o modalitate de a crea lucrări de artă care îmi plac și pe care mi le permit. Haha! Apoi, a fost o cale prin care mi-am descoperit imaginarul și patternurile, o cale prin care am aflat o mulțime de lucruri despre ceea ce mă intrigă și despre cum pot construi o imagine apelând atât la propriile tipare, cât și la elemente din istoria artei, care îmi plac. De ce îmi plac imaginile astea? Cum le pot alătura astfel încât să spun o poveste despre mine și lucrurile pe care le observ în lumea pe care o locuiesc? Astea ar fi câteva dintre efectele produse de colajul analog.  

Care este inspiratia ta? 

Inspirația mea o reprezintă, în mod brut, alte lucrări de artă. Decupez preponderent din albume și reviste de artă, iar asta a fost greu de acceptat pentru cineva ca mine, care iubește cărțile, dar mai ales care a participat la scoaterea lor din tipar. Însă tocmai această resursă cumva limitată de materiale m-a motivat să creez colajele din hârtie, în ciuda avansului tehnologic care mi-ar permite cu mai multă libertate să creez în mediul digital. Ceea ce dă viață unui colaj este întoarcerea sinceră către mine însămi, o sondare a ceea ce tot spun că e conflictul, visul sau întrebarea de la baza mea. Pe scurt, nevoia de a crea o poezie vizuală.

Ai un moment preferat al zilei in care sa faci colaje? 

Înainte lucram seara, în weekenduri, când ar fi trebuit să mă văd cu prietenii. Nu era neapărat momentul preferat, dar din cauza joburilor de peste zi doar atunci găseam răgaz. Simplul fapt că aveam acel timp la dispoziție mă motiva enorm. De curând însă, împreună cu prietenul meu, care este pictor, am luat în comun un spațiu de atelier unde venim ca la serviciu, uneori chiar mai mult de opt ore pe zi. Aici reușim să facem deranjul care acasă ne stingherea, așa că acum lucrăm liber, în tot felul de momente ale zilei. Pot spune totuși că seara îmi simt mintea mai trează pentru asta.

Cum imbini viata personala cu arta? 

De jumătate de an, de când am luat calea freelancing-ului, cele două se împacă foarte bine. În plus, faptul că prietenul meu este artist elimină toate acele obstacole care apar de regulă între viața personală și proiectele artistice. De asemenea, am început să îmbin talentele obținute de-a lungul joburilor și să dispun și acum, ca liber profesionist, de tot ceea ce îmi trebuie pentru un bun management al timpului și al resurselor. Mă declar fericită, relaxată și inspirată 🙂

Banuiesc ca siguranta pe care o ai este determinata de ceva. Care este acel ceva? Care este nucleul, daca pot spune asa, care te sprijina sa nu cedezi?

Foarte mult timp am suferit de acea nevoie de siguranță care se referă la planul financiar. Am descoperit însă că atâta vreme cât ești liniștit și bine ancorat în tine însuți vin o mulțime de proiecte și surse de inspirație. Așadar, ceea ce îmi dă acum siguranță este încrederea în mine însămi, iar din asta derivă și încrederea celorlalți în potențialul meu, dar mai ales în încrederea pe care o au față de ceea ce ofer, concret, în relațiile cu ei. Cedez greu sau deloc, mai degrabă. Nu e nimic care să nu treacă și care să nu deschidă ușa către ceva mai bun. 

Este ceva ce vrei sa le spui acelor persoane care au curiozitatea si dorinta de a incepe sa practice arta, colaje dar criticul interior ii fac sa creada ca nu pot sa o faca? 

Tocmai de curând am primit în atelier vizita cuiva care văzuse ce fac și a dorit să încerce. Am petrecut câteva ore împreună decupând, consultându-ne, lipind. Nu cred în competiție atunci când vine vorba de artă și chiar dacă unele lucrări sunt mai bune decât altele nu înseamnă că nu trebuie să încercăm. Inclusiv eu mai am o mulțime de lucruri de învățat, urmăresc artiști care fac o treabă extraordinară, dar nu mă compar cu ei, doar îi apreciez enorm și sper să desăvârșesc propria metodă. Colajul este o variantă facilă de a crea artă, mai facilă decât grafica sau pictura, cu siguranță, așa că încurajez pe oricine să se exprime astfel, mai ales dacă nu are alte instrumente la îndemână.