Din pasiunea si din dorinta de a face cunoscuta povestea voastra, povestea celor pasionati de frumos, de culoare, de zen. Asa a luat nastere SheZenTribe, locul unde facem auzita povestea voastra.
Astazi stam de vorba cu minunata Ana Ioachimescu. Te invit si pe tine sa iti iei o ceasca mare si aromata de ceai sau de cafea, sa aflam povestea Anei despre pasiunea ei, scrisul. Inca de cand era mica, mica o vedeam cu un caiet in fata si un creion in mana asternand cu repeziciune ganduri si idei pe coala.
Foile se transformau cu repeziciune din albe in colorate, de la atat scris.
Ne va ajuta Andreea, blogger-ul nostru pasionat sa ii ia interviu Anei asa ca, hai sa ii aflam si noi minunata poveste.
Buna, eu sunt Andreea, pasionata de cuvinte frumoase, blogger, si fac parte din echipa SheZen. Imi place sa fac auzite povestile din jurul meu. Imi face o mimunata placere sa te cunosc si sa stam de vorba, sa povestim despre tine, despre pasiunea ta.
Vreau sa iti pun cateva intrebari ca cei care ne urmaresc sa afle putin despre tine si despre proiectul tau.
In primul rand sunt extrem de curioasa cum ai inceput tu sa scri. Cum si cand a inceput totul?
Sincer, nu tin minte cand am inceput sa scriu… Nu tin minte vreodata cand nu scriam. Cand eram mica, erau povesti copilaresti de dragoste, si povestile au evoluat odata cu mine. Intotdeauna am preferat sa scriu in engleza, desi romana e limba mea de nastere.
Cum te-a schimbat pe tine scrisul?
De multe ori, ma ajuta sa procesez ce nu pot sa procesez numai in minte. Daca ma simt afectata de ceva, uneori incep sa scriu fara intentie pana ajung la o concluzie – e aproape terapeutic. Altfel, scrisul meu se schimba odata cu mine: lucrurile care ma intereseaza se schimba peste ani, si la fel si povestile mele.
Care este inspiratia ta?
Orice e in jurul meu, dar in mod particular cand calatoresc. Odata ce incep sa ma odihnesc si sa observ frumusetea din jurul meu, parca nu mai pot sa ma opresc. Trebuie sa notez fiecare lucrusor care mi se pare frumos sau interesant–deobicei natura, arhitectura, oameni, etc. Peste timp, mi se formeaza mici teme intre lucrurile care le observ, si povestea incepe sa ia forma.
Ai un moment preferat al zilei in care sa scri?
Scriu cel mai usor primul lucru dimineata, cu o ceasca de cafea si rasaritul la geam. Atunci mi se pare cel mai limpede capul, cel mai nepoluat de distractii.
Care este idealul la care ai vrea sa ajungi?
Cand eram mica, idealul meu era sa public carti si sa devin scriitor… Acum, nu prea ma intereseaza daca pot sa fac o cariera din scris, atata timp cat pot sa scriu cand am inspiratie. Ideal ar fi sa fie interesati oamenii de povestile mele si sa le citeasca, dar nu-i nimic daca raman doar pentru mine.
Care este proiectul tau? Spune-ne povestea lui. Care este cea mai mare realizare din el?
Momentan lucrez la o nuvela despre pierdere, nemurire si frumusete. S-ar putea sa fie povestea cea mai apropriata inimii care am scris-o vreodata. A inceput cu o vacanta la Sighisoara acum 2.5 ani, si am crezut ca va fi doar o poveste scurta, dar mi-am dat seama ca aveam mai mult de zis peste ani.
Ce ne poate oferi acest proict? Ghidare, cadru, certitudine…? Cu ce ii ajuta pe cei din jur scrisul?
Sper sa ofere o vacanta intr-un loc mistic, un refugiu pentru dorintele si sperantele care nu vrem sa le admitem. Nu prea ofera niciun raspuns concret, doar o oportunitate sa exploreze oamenii intrebarile care ii sperie cel mai mult.
Ce urmeaza? Care va fi urmatoarea actiune „bomba”?
Sincer, nu stiu… Inca scriu povesti scurte din cand in cand, deci poate o sa le compilez la un momentdat. Depinde cat timp am si unde ma duce inspiratia.
La cum esti de cunoscuta, sunt sigura ca ai o gramada de urmaritori. Cum ii privesti?
Nu prea stiu despre asta… Scrisul meu e destul de privat pentru mine, deci nu cred ca multi oameni imi cunosc secretul.
Presupun ca de-a lungul anilor ai primit nenumarate complimente. Care este cel mai minunat compliment pe care l-ai primit pana acum?
Recent, o prietena din copilarie care mi-a citit cateva povesti mi-a zis ca i s-au parut profunde si ca e sigura ca voi fi psiholog bun (sunt la doctorat pentru psihologie). M-am simtit intelesa si apreciata.
Cum imbini viata personala cu scrisul?
De multe ori, povestile mele sunt inspirate din viata mea, desi imaginatia de-obicei schimba povestea. Din motivul asta, povestile mele sunt foarte personale si nu las pe oricine sa le citeasca. E greu sa lasi pe altcineva sa vada cum gandesti, prin ce ai trecut si unde te duce imaginatia. Exista riscul ca oamenii te pot judeca.
Banuiesc ca siguranta pe care o ai este determinata de ceva. Care este acel ceva? Care este nucleul, daca pot spune asa, care te sprijina sa nu cedezi?
E o intrebare destul de grea. Daca vorbim de scris, frumosul din jurul meu ma sprijina. Daca vorbim de viata personala–cam acelas lucru. Speranta ca viitorul va fi frumos, ca exista experiente placute care urmeaza.
Este ceva ce vrei sa le spui acelor persoane care au curiozitate si dorinta de a incepe sa scrie dar criticul interior ii fac sa creada ca nu pot sa o faca?
Nu te gandi! Doar apuca-te de scris, si nu-i nimic daca nu iti iese. S-ar putea sa fie terapeutic pentru tine oricum.
Astept cu nerabdare prima carte a Anei sa o rasfoiesc si sa o savurez.
Asa cum zice si Ana, da, scrisul este terapeutic, este o forma de arta, de a titi asterne emotiile si de a scapa de griji. Sper ca si pe tine te-a incantat acest interviu si ca l-ai savutat alaturi de ceasca ta de cafea sau de ceai.
Povestea ta care este? Lasa-mi mesajul tau ca sa iti facem si tie povesteau auzita.
Produse
- Dancing femininity - 70x50 cm 1.750,00 lei
-
Gifts to mothers - A4
Evaluat la 5.00 din 5450,00 lei
- Color waterfall - 80x60 cm 2.400,00 lei
Urmareste-ma
Lasă un răspuns
Want to join the discussion?Feel free to contribute!